À Petru Casanova



Stu mese di marzu si n'hè andatu Petru Casanova, à l'età di 104 anni. Resistante, stututore partigianu di a pidagugia Freinet, militante cumunistu, Petru Casanova era cunnisciutu soprattuttu per u so travagliu linguisticu, o piuttostu antrupolinguisticu. Era di i fundatori di l'ADECEC, è hà publicatu libri d'una ricchezza sprupusitata.
Ghjacumina Acquaviva-Bosseur, ch'hà scambiatu cun ellu parechji anni, rende quì umagiu à una persunalità unica.



Petru Casanova cù i so elevi, in a so sala preferita: u fora
Petru Casanova cù i so elevi, in a so sala preferita: u fora
Ch’ellu sia ringraziatu quindi, Petru Casanova andatusine da pocu. Tante grazie per l’attichju soiu, à prò di i soi, di quella Mimoria secularia, fatta di puesia viva. Serà listessa puesia chì face chì a so opara (Motti, Appellamanu, a so participazione à l’ADECEC) ci fermi oghje vicinu sempre. Robba li avia digià cunsacratu un articulu ùn hè tantu : https://www.rivistarobba.com/Petru-Casanova-maestru-di-u-vivu_a120.html

Ùn vulteremu micca à nantu à u so parcorsu propiu particulare, puntillatu di viaghji, scontri, racolte, po da l’ arte di trasmette.
Puru affugati da i valori novi di a « riescita … », à chì i vole stà à sente, ci sò vicinu, quelli motti pront’à insuchjà un  imaginariu paisanu oghjincu.

Vulteremu quindi à ciò ch’è no ritinimu di a so primura fonda. 
Da supranà a parolla mediatica da Verità unica, chì d’affanni è di scunsummu ci chjama sempre più à u cunsummu in cumpensu ; da supranà la st’ecunumia di u Prisente sulignu, ch’ùn sà più truvà sullevu à mezu à e vie parechje di e mimorie pupulare… Eccu dunque dui, trà tanti altri, Motti di Petru Casanova, di quelli chì tornanu robba priziosa da ramintà ci quantu l’arrembu d’una Terra ci face è ci cunface.

À Petru di a Casanova

Dicenu ch’ellu si ne hè andatu Petru Casanova, ellu chì pascia à nantu à i so 105 anni. Petru hè statu chjamatu à turnà cum’è l’acqua, à i so paesi.
Ma chì seranu i numari, s’elli sanu cuntà solu a robba andata, senza misurà quella chì ci hè lasciata è ferma oghje torna ?
 
Pudè barattà cù Petru stu poc’è tantu, for’di tempu, vi lascia di chè sente trizinà, à mezu à a pena tamanta nata da sta strappatura chì vi alluntana sempre più di u spiritu paisanu…  Ghjust’à mezu, una sgheza, induv’ellu ci campa torna un mondu d’affettu di quellu chì ci tene strettu strettu. Quellu mondu induve a robba vinuta hè custudita à prò di u vivame quant’è d’una mimoria, ch’ùn hà mai spiccatu i morti da i vivi...
Mi hè parsu di sente à mezu à e parolle di Petru, una chjama à piglià cuscenza di a manera di participà ci, noi astri è tutti quanti, à e regule di stu mondu d’oghje.
 
Postu chì Petru si n’hè turnatu à ritruvà i soi, femu puru dui passi in daretu, da sparte torna duie di e ragiunate soie. Robba chì, sì Dì vole, ci puderà aiutà à fà populu torna, capace à campà quindi è avale, da per noi, à nantu à u nostru, sempre in traccia di fà ci...
 
Ghjacumina Acquaviva-Bosseur
 
À Petru Casanova

L’Arcanella (Ghjocu strattu d’Appellamanu)

A fattura [1] di l’arcanella [2] hè listessa chè quella di l’Ochju, piattatella à a larga [3] di passeghju, sottu à qualch’arbuscéllu d’órtu, d’òréstu di valdu [4], o machjarélla scupina o albitrina.
Ciò chì cambia ? A ricercatezza di a guarditura. U cióttulu ghjè impiumicciatu [5} d’erba bambina [6} è di pilliccia. U dentru spessu zùffulu d’affarucci arripósti à fóra è à misura di e vìsite, micca à infrugna infrugna, ma bell’accunciati nò di fiuricélli, ma di stufichje [7} culurite, di chjàppuli invernicciati [8] di petricelle fuligninose [9], di bòttuli di matreperla [10] ed ancu à casu vigliatélle [11] è dentarelli [12].
Sìmule Paradisu [13], curatu quantu a lùciulula [14], s’asconde sòttu un vetru impulveratu di rena, terra fine ò tràmula [15], fermendune in vita sana u cuntìnuu [16}, l’ìntimu sicretu di a so’ zitéllina in fiùrisi [17].
 
Petru Casanova
 
Cummentu  (G. Acquaviva-Bosseur)
 
Cù stu ghjocu si tratta d’amparà à misurà u passu trà u nentru è u fora, sta parte d’intimità da intrattene, trà sè è l’altru. U ghjocu di l’Ochju vulia amparà à sceglie u scartu ghjustu trà ciò ch’ellu si mostra è ciò ch’ellu si tene per sè.
L’Arcanélla, hè un ghjocu chì s’addirizzava di più à e giuvanotte, ancu chì u fattu chì Petru Casanova ùn la mintuessi micca quindi, porta à riflette in quantu à a spiccanza oghjinca di i gèneri maschili è feminile. L’arcanèlla s’addirizza dunque à un’interiurità capace à curà e minuzie priziose da risirvà le à mezu un arcanu ciòttulu.
Quellu ciòttulu di Terra, à u pede d’un sèpalu o d’un àrburu custodiu, dice dinù u liame sacralizatu cù una Natura per fà si. È nutemu bè chì a parolla Natura, in corsu, traduce l’idea oghje più sparta di sessualità à tempu ch’ella insegna u sessu feminile (strumentu è prucessu di ciò chì hè Natu è naturale).
Eccu un ghjocu chì si face rituale è aiuta à francà u passu di u zitellame pront’à fà si u o a giuvanotta in fiòrisi, accumpagnati per l’occasione da una tradizione induve a Magia di u ritu permette d’incantà un Mondu novu, fattu Soiu [18].
In tempu di cummunutà virtuale, è di rete suciale in manu à i nostri giuvanotti, senza altra guida cà a sbacca d’un’Individualità sempre più in brama di ricunniscenza, u ghjocu di l’Ochju ci ramenta quant’ell’ accunsente à l’Ànima l’arte di sacralizà un Paradisu propiu soiu, à l’appiattu di tutti.
 

[1] Fattura : façon de faire.
[2] Arcanélla : cachette enfouie et dissimulée.
[3] À a larga : à bonne distance.
[4] Òréstu di valdu : bois ou forêt sempervirente.
[5] Impiumicciatu : comme enrobé de duvet
[6] Erba bambina : mousse
[7] Stufichje : fines étoffes, Stofe fine.
[8] Chjàppuli invernicciati : tessons vernis
[9] Petricelle fuligninose : cailloux brillants de suie
[10] Bóttuli di matreperla : boutons de nacre
[11] Vigliatelle : petites mèches de cheveux
[12] Dentaréllu : dent de lait, quenotte.
[13] Paradisu : altru nome di l’Óchju, o Alluce.
[14] Lùciulula : prunelle
[15] Tràmula : châton du châtaignier, ou autres fleurs (pétales), ailes de papillons, selon la saison...
[16] U cuntinuu : la pérennité
[17] in fiùrisi : épanouie
[18] U soiu : Locu  è tempu campati da sè à mezu à l’altri / individuation, positionnement social.
 
À Petru Casanova

Leghje a Pace

« Si parlava di casa, fucòne, ghjésgia, di tacca (sègnu di mórte), di fiuminali, di partenza…U paciaghju circava à sapè u locu, u tempu, ciò chì stalvava, induv’ellu s’andava, ciò chì si timìa per ghjente, bestie è robba.
A scélta di a spalla dinò cambiava : a spalla rita di muntunèttu o purcastru, a spalla manca capruna.
Da nutà chì e donne, elle, eranu più avvezze à inciartà i tempi à veni per via di u sprònu di i ghjalli (l’ergot du coq), o di e cènnere di u focu natalèscu.
 
U paciaghju, zittu è bassu [1], stà assentitu [2]. Di l'altru, ne cóglie e parólle è ne léghje in faccia, in l’óchji è e membre, u patimentu [3], l'affanni [4], l'angoscia, e peure, i timori [5]. Mai, ellu averte [6], ne menu ghjudica [7] ò assòlve [8]. Eppuru, ellu cunfórta [9] è pórta pace [10].
 

[1] Stà zittu è bassu : ne dire mot
[2] Stà assentitu : à l'écoute attentive
[3] Patimentu : souffrance endurée
[4] Affanni : les grands soucis
[5] Timòri : les craintes, les appréhensions
[6] Averte : met en garde
[7] Ghjudica : juge
[8] Assólve : absout
[9] Cunfórta : réconforte
[10] Pórta pace : calme (réconcilie)

Petru Casanova
 
Cummentu (P. Casanova)

L'étude sur les "paciaghji" amène une réflexion inhabituelle sur la mémoire pour le moins paradoxale de ces "voyants" de chez nous.
Cette capacité de lire la vie de l'autre sur une omoplate, "a Pace" ou "Scapula", on la trouve chez les "fulaghji", les conteurs. Pour eux, c'est l'antique « virtù », sens premier, des haruspices, ou divination par des restes d'ossements : la scapulomancie.
Toutefois, les "paciaghji" ne sont aucunement sorciers ou illuminés, mais simplement ils savent que ce que l'on n'a jamais ni vu ni vécu est vrai ? Car on s'en souvient par la mémoire des autres. C'est un peu l'antique théorie de la ressouvenance platonicienne, vision stimulante s'il en fut.
À Petru Casanova

U ghjocu, un’amparera di primura

Certi ghjóchi, làscita d’un fòndu cummunu arcaicu è mediterraneu, ci venenu direttamente da i più vechji tempi andati; d’altri cunservanu sempre u so’ tigliu [1] - a so’ incambratoghja [2], diceremu - di u Mediu Evu.
Ste giuvanile emuzioni chì esaltanu; ste fughjasche creazioni di u spiritu, chì sfidanu u pussibule; sti sogni vani di a nóstra zitéllina; soga ùn ci stupimu un bel ghjòrnu di vedeli risórge indè l’attuale realtà?
 
Cusì, u ghjóculu cù u so’ curullariu u ghjócu - passatempi diceranu - ma però sumiglia di a vita, pruseguerà tòrna per lòngu tempu à fermà un putente levitu di « creatività » è un trafrancu di l’istintu.
 
U zitéllu truverà d’istintu indè a lingua materna, a puesia è a magia di e paróle, chì armeranu, in vita, u so’ sfórzu naturale, efficiente è lucidu.
Rispettemu a Natura, attempu unica è multiplice, duvè u chjucu scuprerà prufònde mutivazioni.
 
Cundannemu u fattu è lestu, u modulatu, u « robot » di frònte à u zitéllu chì ci si mira.
Fermemu adulti cun attitudine permanente d’aiuta.
Offrimuli u veru, u bellu di ista natura generosa chì si chjamanu Terra, Acqua, Petra, Legnu, Elettricità, Metallu...
 
Ritruvemu puru i nóstri sensi ed e nóstre mani di zitélli ; frà elli, u bè è u male, è u bonu è u bellu, apparisceranu à e nóstre menti addistrate - quand’elle ùn sò spaperse! - sott’à un’alba nuvélla.
 
Petru Casanova
 

[1] Tigliu: fr.: fibre/trame
[2] Incambratoghja: fr.: allure.
 
Disegni di Petru Casanova (Appellamanu. Ed. Piazzola 2021)
Disegni di Petru Casanova (Appellamanu. Ed. Piazzola 2021)

I tredeci mesi. P. Casanova (Puesia stratta da u calindariu di l'ADECEC 2025)

Mercredi 30 Avril 2025
Petru Casanova & Ghjacumina Acquaviva-Bosseur