A Robba, trà valori è circulere



S'avvicina a fine di l'annu è e feste da sparte in famiglia è incù l'amichi. U cunsummu di a robba ferma u gestu primu chì materialiseghja a trasmissione familiale, una forma di scambiu, simbolicu assai, chì insegna chì u galateu hè ancu l'arte di "tene si". Ghjacumina Acquaviva-Bosseur, antrupuloga, ci rammenta chì a robba è nanzi tuttu un spartu campatu à prò d'una circulera trà ghjente è ingiru.



Henri Matisse, Nature morte aux coloquintes
Henri Matisse, Nature morte aux coloquintes
U ripastu figureghja una cuncipitura di i raporti suciali, i chjerchji familiali, paisani è furesteri insigneranu une pochi di riti chì s’averanu da sbucinà longu à i tempi di a custruzzione individuale è cullettiva. U  pastu impronta l’appartinanza à un gruppu, a cumpagnia, indetta bè quelli chì manghjanu u stessu pane, è à tempu, listesse tacche, listessi valori materiali è spirituali postu chì a cumpagnia hè dinù cunfratèrnita.
A scumpartera di e tacche, da e prese à l’assestu, finu à u serviziu, traccia e cunfine di u spaziutempu campatu da a sucetà. U spartu di a robba è e forme tante di u so cunsummu rispondenu ancu à una chersa di ricunniscenza. Cusì s’invitanu à manghjà i canterini d’una messa, o i taccheri ch’anu participatu a custruzzione d’una casa…
Trà educazione, scambiu, almanacchera è rimpattu d’un serviziu a robba ferma l’elementu predilettu da tuccà à l’altru. Or, ci vole à sapè induv’elli si piantanu e parte d’ognunu : Ùn ci vole à prumette più casgiu cà pane. Ùn hè bella a sporta cà s’ella arreca è porta. Ci insegnanu i pruverbii.
U cunsummu è u valore cuncessu à a robba ferma un indiziu preziosu in quantu à l’analisi di e sucetà. Da una forma arcaica d’antrupuffagia sprissione di l’affirmazione, à a brama sempiterna di rinnovu à spessu divinizatu, u cunsummu inghjenna una struttura più larga, quella di l’ecunumia, putenza prima, trà riligiusità è pulitica. Simbulu di putere a robba hè arnese o arma chì permette u campà è l’ammaistrera di u tempu à vene.
 
« Saccu viotu ùn tene arrittu
Ciò ch’ùn tomba ingrassa
A fame caccia a volpe di tanna. »
 
‘Ssi trè pruverbii ripiglianu l’idea chì u putere hè in manu à quellu chì hè capace à parà si di a prima suffrenza di l’omu, Mammapiera, o a fame surella di Falcina, a Morte. U rigiru di a caristia, vale quellu di a Morte, è vene arrigulatu da i puteri riligiosi o pulitichi sigondu à l'epiche.
 

L'effetti di a terziarisazione

In Corsica a terziarisazione sprupusitata accresce i fenomeni di sviotu di l’internu, d’urbanisazione è forse ancu hà participatu à strettisce a struttura famigliale. Ma hè dinù per via di u sviluppu di u turisimu chì i corsi ripiglianu a so manera di cunsummà è di pinsà u spartu. E fiere tematiche cunsacranu l’identità di certi prudutti, ripiglianu à prò soiu a chjama prupiziatoria è u spartu. Cusì a castagna si puderà mischià à a cicculata, a pulenda torna u simbulu di festa quand’ella ammintava, in tempi di caristia, l’unica robba da parmette di francà l’invernata.
 

Robba è scambiu simbolicu

A storia sana di u Pinsà naturalistu s’impignerà à staccà l’omu da l’animale. Quessu turnarà à spessu un elementu di sustituzione, robba da u scambiu. Raminteremu chì in L'Acquale (Lozzi) si dicia chì e finzione (apparizione di un spiritu pront'à lascià a persona o u so corpu à sale) pudianu scruchjà (affaccà à l'ispensata) è dumandanu un rituale da parà sta Morte annunciata.
D'in fatti u so spìritu pudia spuntà sottu à l'ochji di chì sapia ch'ella ùn era materiale sta prisenza, è chì a persona vista, in realità, era per altrò. Tandu, da salvà a vita di quellu toccu da sta finzione, ci vulia "à fà u passu", dumandendu à quellu vistu di vene in locu è postu induv'ellu era apparsu, è di lampà inseme una voce : Robba ! Robba ! Per altrò è in Veru in particulare, di pettu à una finzione  dicianu : Scambiu ! Scambiu !
U sacrifiziu animale pigliarà a suprana à u sacrifiziu di l’omu, è da sentesi ancu menu crudele, si puderà rimpiazzà l’animale da u vegetale : Un pagliacciu, un maghju… Ma, sicura, ferma di primura a lea tutemista stretta stretta trà l’Animale è a Morte.
Ancu u cristianisimu s’arremba à i sacrifizii, veri o simbolichi, quand’ellu si tratta di chjamà à Diu, pruvendu à avvicinà lu, per via di l’offerta chì ghjova da scambiu.
U sacrifiziu di a carne è di u sangue, spartu per lu mondu dice una cusmugunia, è si face ritu in currispundenza cù una visione di a Vita campata da parcorsu, chì seguita per un dettu u ciuttà o u pisà di u sole.
Cusì trà ghjornu è notte a manera di manghjà cambia, Diu è Diavule s’impettanu, manghjeria è messe, di listessa manera. E ceremonie cristiane ùn si ponu fà nanzu à u fà di u ghjornu o dopu sparitu u sole, fora di a messa di Natale è certe prucissiò di u Vennarissantu.
 

 

Val’Ori da incittà : l’esempiu di l’oliu d’aliva

U cummerciu tradiziunale di l’aliva, è più di l’oliu, si pò ammintà da avvicinà l’evoluzione di u valore cuncessu à a Robba. L’oliu vale quantu una muneta à prò di i scambii trà Ghjente è Robba. Cusì i traculini facianu parte di ‘ssi mulatteri chì viaghjavanu per a Corsica sana sparghjendu robba è nutizie. Avaranu, elli, avutu una cuncipitura propia, forse più allargata, di u spaziutempu ch’ellu li tuccava à girà. Sapemu quant’è u viaghju, o u passu, lea tempi è spazii, è quand'ellu hà pussutu impruntà e raprisintazione è l’articulera di A Terra è di i so paesi.
Cusì, per un dettu, a misura di u parcorsu si cunfonde cù a stesa trà dui paesi, è si conta à a misura di u tempu scorsu da viaghjà. Oghje sempre, ammintava omu una distenza in Corsica cù u tempu nicissariu da ghjunghje in qualchì locu. Nuteremu torna chì i traculini cunniscianu un sistema di misure varie assai sicondu i rughjoni. Sò cusì stati avvezzi à ciò chì M. Caisson chjamava « culture di u flou » è chì per quelli chì a campavanu, dicia a so manera di cummunicà cù l’altru: ‘incittà o spachjà ùn hè vende è cummercià. U raportu di vicinanza strettu strettu, cusì particulare à e sucetà dette cummunutarie impronta a misura di i valori.
Cusì, dunque, i traculini ripigliavanu una tradizione antichissima di u nigoziu di a Robba. U valore di a robba, cuncessa da a grazia divina, ùn pò esse difinitu altru cà da l’attori diretti di u scambiu. Si misura u valore di a Robba à tempu à e so capacità à fà valè u Soiu, da putenza ecunomica. Hè, cusì, interessante di vede chì hè da l’accunsentu trovu à mezu à un raportu di vicinanza strettu, ch’ella si sprime un' ecunumia chì lea ghjente è lucale .
 
Cusì u valore di a Robba tocca dinù à u prublema di e parte d’ognunu, trà travagliadori è prupietarii di i terreni o di i mulini ; u sistema di u barattu è di l’autuvalutazione di a robba ùn pò scantà u prublema di e spartere trà e scale suciale. Mintuveremu cusì a difinizione u demu, sigondu à i paesi a parolla varieghja di listessa manera cà u pattu ch’ella ammenta, è ghjuvava per a macinera di u granu quantu per quella di e castagne :
 
«  Lermu : droit de mouture, lerme, lime, limu o minuta. Pourcentage revenant au moulin (suivant entente entre le propriétaire des olives et le propriétaire du moulin). » 
MOSCA, Dominique. Lessicu : U fragnu. ADECEC
 
 
In fine ci saria da ramintà u ghjocu di a Morra chì currispundaria à una forma antica di nigoziu, da incittà robba à mezu à un sistema ecunomicu chì lascia a pussibilità à l’individuvi di tirà prezzi, trà sè è l'altru, si tratta torna di truvà un pattu in torna à u valore di a robba. A morra si ghjoca oghje torna in tempi di fiera eppuru à u comptoir è ci si pò vede listessu fine misurà si à l’altru, ciò chì ferma una dimustrazione da fà, ripiglia da veru i puntelli simbolichi di u scambiu ecunomicu. A robba o a furtuna da acquistà si farà cù l’arte di fà si sente, sente à l’altru è, di fà si valè. Cusì :
 
« Lorsque l’on trouve le nombre juste c’est que la fortune nous sourit, il est probable que l’on ait parié de l’argent à morra dans les foires, mais les espèces sonnantes et trébuchantes étant rares et les biens matériels propriété non pas d’un seul homme mais d’un groupe familial, ces paris n’étaient pas fréquents. (…) 
A morra est un apprentissage de l’espace, une découverte des valeurs et en même temps de la sociabilité. C’est aussi un apprentissage vocal, de nombreuses personnes jouent toute la nuit, poussant leur voix jusqu’à la limite. Le jeu de morra constitue une véritable initiation, où il faut trouver une coordination rythmique entre le geste et la voix, continuer lorsque la prononciation d’un point s’avère incertaine et profiter de l’ascendant psychologique pour marquer le maximum de points. »
FOGACCI, Tony. A Morra. Encyclopedia CorsicaeEd. Dumane, 2004. Vol. III. P. 871
 
In quantu à l'incetta di l’oru di Balagna, sarà tantu più prezziatu da i paisani ch’ùn lu ponu truvà à nantu à i so lochi. I tramutimi di i traculini o u trasportu di a robba palesanu tuttu l’arte di quelli chì sanu ghjucà si di l’offerte è di e dumande, puntelli di u Putere ecunomicu.

 

Circulere è scambii allargati

U sistema di u barattu tradiziunale s'hè impettatu à quellu prumossu da i puteri pulitichi allargati. A codificazione di i pesi è di e misure hà arriculatu i scambii cummerciali, ancu s’è a precisione di e misure ùn hè stata rispittata à prim’intoppu; si hè fatta per via di a pratica fattiva di i scambii novi.
A nuzione di spartu hè stata frasturnata, è si pò sculinà à mezu à l’andati chjappi da u cunsummu, quantu i baratti cumunutarii sò stati supranati da una forma nova d’individualità massiva. L'ecunumia lucale vole prumove e varietà di una robba lucale, à tempu à u sintimu d'appartinanza, quandu chì e direttive ecunomiche europee cercanu l’umugeneisazione di e pruduzzione.
È si ritrova a robba nustrale, à mezu à una forma cumplessa di scambii trà una variatezza d'usi, pegnu di un'identificazione di vicinanza, fatta à circulera, è un sistema munucronu allargatu, pegnu d'una ricunniscenza centralisata ghjunta da e strade più diritte di un Fora, ch'ùn ricunnosce nè Tarra, nè paesi, nè mancu u liame trà materiale è spirituale, ch'elli anu pussutu trasmette. 

 

 
 
Dimanche 28 Novembre 2021
Ghjacumina Acquaviva-Bosseur