A misgiccia muntanaccia

Sentimu à Petru Casanova chì parla d'una vechja sòsula, quasi smenticata oghje : a Misgiccia. Trà sapè-fà è manera di campà...



A misgiccia muntanaccia
Eccu à e note è l'argumenti chjappi in veghja à u stazzu mezanu di e Caldane (Misgicciera da u 17 à u 21 lugliu 1969).
 
À i stazzi muntanacci, u pastore, pocu avvezzu à buccunetti, vivia à a crudiccia : un zanu di pisticcina, pane duru è latticinu à vòline più. A misgiccia era lècculu di capita.
Carnesecca capruna senza approdu di sale. Questu, di caru costu, era risparmiatu di mìnimu frazu, in casgile.
Si custudia a misgiccia ‘gni misata. For’ di qualchì castratu cert’anni, era sempre capra di poca resa, lunàtica, inghjarghjata, mòncula o ritrosa. Bestie macagnose o ammurbate, mancu pensalla ! E’ i vaschicci pè i corbi !
I pastori di a Sarra svarièghjanu pocu sopra à a manera di misgiccià à l’antica. A u miò parè, i stazzi muntanacci sò a càusa maiò di u cuntìnuu di l’usu. Stazzi chì ghjèranu, sinu à anni passatoni, cum’è requìsiti di un vechju mondu.


Muntanacci: d'estive, de montagne
Buccunetti: Bons petites plats
Crudiccia: Repas 
froid, cru
Latticcinu: Produits laitiers
Lècculu: Denrée de fête
Frazu: gaspillage

Custudia: on surveillait
Lunàtica: stérile
Requisti: Réceptacle de mémoires
 

A pràtica

A bestia polza era spellata à utrinu; l’otri chersi da i vignaghjoli si spachjàvanu bè.
A pelle era rimbasciata, tesa pè asciuvà, pò camusgiata da i zitelli !
Una volta concia, s’amugliava, li si liàvanu i zancherotti è a cullàghjine, tappu è pelu indentru.
Sviscerata, a capra si spezzava à cultella, senza alcuna tazzera. Curatella è minutaglia s’adupràvanu in carne fresca è l’ossame lampatu à i cani.
Si misgicciava solamente u pulpone staccatu da u custerecciu, u rochju di mezu, u girellu, i cusciotti, u spallone, e fette di coscia suprana, è di coscia à spalla, e lombe è lumbatellu.
U razipettu è u munachellu facìanu bon brodu cù l’ortìcule neraghje è un zìnzicu di piveraghjola.
Un’ s’imbulighjava carnesecca cù purcinu chè à i stazzi piaghjinchi, duv’ellu si facia, in primaticciu, qualchì particata di salcicci di primu spachju. A carne, una volta spezzata, si lacava asciuvà nantu à e sponde di u tinellaghju.
U lindumane si facìanu e paffe ch’omu affittava in triscie lungherine; si praticava un’angarsa pè infilzacci l’ancinellu, po s’appiccàvanu iss’ancinate à u palu di u stazzu.

Mai si laciava u carnagliu à u serenu; à l’attrachju si rientrava in capanna appichèndulu à l’ancinelli di u trave di mezu.
L’arione di l’alture, in pochi ghjorni - ùn ci scurdemu di a stagione, nè di i sulleoni - avia prestu fattu d’arsiccià a misgiccia. L’attempati, si n’accurgìanu, strappèndu ne un pezzatellu ch’elli mastacciàvanu, po dopu un’allungata, lentàvanu a sentenza: “sempre mullone” o “ind’incanti, ghjè da spiccà” è si serbava in la scaffa di a capanna, à carnesecca.
Un’altra pratica stazzinca: a circinera. Si trinciavanu e strisce cum’è un scarparu allumaga un stragliere cù u trinchettu. U pastore trinciava cù u so timperinu (cultellucciu pè sculpì).

A fetta, ficcata cù un pernu in rochju di mezu, nantu à un troppu, era inzeccata à l’orlu, po si tirava a striscia à lampera, cum’è currighjine di staffile. Messe à u palu, e currighjine arsicciàvanu cum’ellu s’hè spiegatu.

Polza : saignée au coeur
Otri : récipient en peau de chèvre (pour les moûts)
Spachjà : vendre
I zancherotti: les jarrets
A cullàghjine: l'encolure
Rilbasciata: retournée
Curatélla : la fressure 
Minutaglia:  les abats
U rochju: tronc coupé (image)
Razipettu: cage thoracique (razu: rocher prédominent)
L'attempati: les anciens
Munachéllu: sacrum non désossé
Brodu: bouillon
Piveraghjola: thym sauvage
Tinellaghju: cuchjaru
À u serenu: à l'air durant la nuit
Si servava: on la servait
Straliere: lacet de cuir
Un troppu: billot, rondin de bois 
Trinchettu : pointe coupante (cordonnerie)
Currighjina: lannière de cuir
Arsiccià : roussir

E se v'interessa di sapè ne di più...

Lundi 31 Mai 2021
A squadra