Petru Casanova, maestru di u vivu

À cent'anni passati, eccu ne unu chì mantene fiatu è tramandera. Eccu ne unu chì ci ricorda a leia trà a cultura è l'ambiu. Trà a lingua è a vita d'ogni ghjornu. Petru Casanova hè un maestru in tutti i sensi, è ghjè un piacè tamantu d'imparà incù ellu. Ghjacumina Acquaviva-Bosseur chì travaglia assai vicinu à ellu ci face cunnosce megliu u so percorsu è u so pensà.



Petru Casanova, maestru di u vivu
Hè natu di dicembre 1920 in la Casanova, hà francatu i cent’anni di dicembre scorzu. Da zitellu hè statu mandatu à a scola in Nizza ind’è u fratellu è e zie. Dopu à una scularità seguitata in a Casanova, in Aiacciu, è in Nizza hè turnatu stututore.  Hà pussutu cusì ritruvà, à a Scola nurmale d’Aiacciu, à Antone Monti, amicu di sempre, chì l’hà invitatu innu l'anni settanta à participà cun ellu à a creazione di l’ADECEC di Cervioni. Petru hè statu stututore in Ucciani, Vezzani è Vivariu po in Alata nanzu di finisce a so carriera in Aiacciu da direttore di u gruppu sculare di e Canne.
In lu 40 hè chjamatu à parte in Guerra, si marita in lu 42 po turnarà in Corsica in lu 43 ghjunghjendu d’Aiacciu à pedi à mezu à a muntagna... da pudè ritruvà i soi à l’appiattu di l’auturità ! 
Infine, participeghja torna à a liberazione di a Francia passendu per u Maroccu cù e truppe americane, nanzu di turnà in Corsica à fà u stututore.
Hè versu 1939 chì Petru piglia cunniscenza di a pedagugia di Célestin Freinet. Più tardi cù Jacques Luciani di a Manella di Corti, u feranu ghjunghje in Aiacciu per una cunfarenza è visite di scole. U dopu guerra hè statu un’epica di resistenza à u fascisimu chì hà inghjinnatu sperienze pedagogiche da parà si di l’auturitarisimu, è spannà  l'individuvi à tempu à a so cummunutà.
Freinet in lu 57, mette in sesta l' ICEM (Institut coopératif de l'école moderne) presentata à a a FIMEM (Fédération Internationale des Mouvements d'École Moderne) è ricunnisciuta da l’UNESCO da urganisazione internaziunale for’di i guverni. Hè tandu chì Petru hà cumminciatu à racoglie, scrive, allistinà, è cummintà tante è tante infurmazione linguistiche. Hè seguitendu u mudellu di e schede nurmate à a scala internaziunale da quella federazione, ch’ellu principia un travaglione di racolta  à prò di a pedagugia. U fine di ste racolte internaziunale era di fà nasce dizziunarii è arnesi pedagogichi muderni. Sarà stata à st’epica ch’elli sò stati iniziati Motti o Appellamanu, e duie opare di rifarenza di Petru.
À st’epica hè di primura u Cummunu, a so indiatura cummunista si face sente, ma hè crisciuta sopr’à tuttu a passione di sparte e particularità di quella « ghjenterella » paisana. Paisani chì campanu à mezu à i lochi è stagioni straziati. Sò elli chì ci ramentanu chì puru cun pocu, ferma l’arte di fà da sè stessu, à mezu à tutti quanti.
Cusì, in più di e currispundenze intersculare, di u rigiru di a cuuperativa, o di i « Textes libres » cutidiani, i sculari di Petru amparavanu vicinu à so ghjente è à i so lochi. Stampavanu u so giurnale è rendianu contu cusì di l’interessu di e sperienze ch’elli sceglianu, da per elli, in lu mentre di a «classe-promenade». 

Da capisce a so manera d'usservà Mondu è Ghjente. Da illustrà a so manera di travaglià è di pensà, eccu quì un travagliu soiu cunsacratu à l'impurtanza di a luna per ogni essare.

U fà è l’infà di a luna

Omi è donne campanu à mezu à lochi è tempi da custudì. A luna si face corna o falcinu, à quandu dirittu po mancu, è si face paisana ancu ella :
Da una stella à l’astra, a luna insegna u coll’è fala di i suchji, di u sangue o di l’acque da sapè coglie. U contu di Salomone permette di calculà e lune à vene è, à tempu, l'almanacchera di e faccende paisane.  Trà suminere è racolte, a luna hè vardiana, ch’omu varda, da assicurà u so stantu…
A luna pare viva quant’è l’acque ch’insuchjanu u vivu. A luna, sarà stata divinità antica, cristianizata è forse figurata ancu da Santa Lucia.  Cusì l'ochji di Santa Lucia dicenu quellu pass'è veni, mostranu u fà è l'infà d' una luna, viva, chì ci corre in senu, à tutti quanti.
G A. 

Ghjente è Luna

Dicenu chì, in certi casi, a luna impregna e donne, macaru sì, a brama d’avè eredi hè cusì tamanta, è sì, à u so disperu, nunda si crea, ella tandu tene più caru, beie acqua lustrale, prega ancu, per ghjunghjene à u scopu desiderevule. S’accerta dinò ch’è sì u primu partu s’infatta à luna in crescimentu, quellu chì succede subitu dopu è sopraghjunghje in listessu lunariu, u criaturu serà di sessu cuntrariu à u primu. Invece chì, sì u primu partu vene cù a luna in diminuzione, a nascita chì segue (sempre subitu dopu) sarebbe di listessu sessu. U pruverbiu, ellu assicura chì « I figlioli nascenu indu u quartu di luna chelli sò ingenerati ». Ma per sicuru, « U fà di a luna cambia l’estru di e donne ».
Nascite : Frà l’ultimu quartu è a luna nova (ciò chì hè spessu accertatu).
Angosce : A luna dà infrussu è cambia l’estru cum’ellu si dice. Pè e femine si pò capì : l’urdinariu dunninu hè bellu ch’è bè affunatu à u ciclu lunare.
Calende  : U dettu « Cunnosce patta è calende » (u contu di e calende) si dicia di certe donne chì cuglianu i parti. Quandu una donna avia u dubitu - o u penseru - d’esse incinta, secondu a luna è l’ultime regule, si facia u contu di e lune : nove lunarii à luna crescente, dece à luna scema. Era cusì tandu.

Ma per ingollesi  tutti i detti sopra à st’affare di l’estru dunninu « bisogna à nasce à bona luna » cum’ellu dice u dettu.
Anzora si parlava d’inghjustratura  per robba è vivu. Tuttu questu si pò appilicà  à nostru genere Ingeniu o divertimentu ? Avertimenti signorsì ! O zitelli, attenti à sbaglii malcapiti : ùn s’accenna luna cun donne sfigliulate, nè mancu si palesa sciocca allunatica, o chì tal pianta vene infruttifera, tal alburu infertilisce, è Diu vi guardi d’ammintà razza muligna.
Cunvene piuttostu, sì u sangue bolle ind’è e vostre vene, chì vo siate in tichju, ed ancu in estru, di mette à la prova ste strane, tenaci è misteriose credanze.
Per sicuru, ste vane parapattule  seranu impinnate indarnu  perchè oghje a pillula ùn hè più tant’amara.
Ella acconcia o sconcia voglie omesche è brame  dunnesche

U Terrazzame

Ancu a terra vive ! È ghjè cusì chì si capisce a pratica pasturile. Si riface a cuprenda di a capanna piaghjinca sempre à luna vechja : machja è terra, suveru è ligname di ghjineperu o d’ogliastru sò quì e sole materie aduprate.
In certi paesi vicinanti (Altiani per esempiu), l’ultime case à terrazza trafalanu. A terra rossa o sabione, per issa pratica, si cavava è si piugava  cù a luna à corna manca (luna vechja). Ma dinò quì, u tempu conta assai : sceglie piuttostu un ghjornu timperatu è umidognu. Per ùn avè crepule o zombe, terrazzà o piugà à luna in favore, ma senza ventera, calurie è acquazzoni.
Per fà o rifà astrachi  di capanne, ziglie di forni o fuconi, a mena  di a terra rossa hè fatta à luna vechja è cotta pian pianinu sinu à luna nova.

E Tredeci lune

A luna, ùn ci ne scurdemu, avia è hà sempre una maiò impurtanza per tutti i populi. L’annata di luna tracolma, detta dinò di e « tredeci lune » o per dì megliu di e « tredeci lunare  », piglia un singulare inclacu. L’antenati dicianu chì l’acqua è l’aria di issa annata custì eranu diviziose di strani   evenimenti o d’incredibili spavechji.
Oghjeghjornu ùn si pensa più à issi gran mumenti chì a natura sceglie per stupì, impaurì, spaventà, rassegnà l’omi... U miraculu si hè spentu; ci hè tante maraviglie in voga... Si ne perde sennu è segnu, è i lunarii ùn si ne conta più.

Stu travagliu nant'à a luna, hè statu prisentatu pè a prima volta in u 1992, à L'ADECEC
http://www.adecec.net/parutions/pdf/ucontudisalomone.pdf
 
Jeudi 30 Septembre 2021
Ghjacumina Acquaviva-Bosseur