U mitu di i Prestaticci

A prima settimana d’Aprile hè un Tempu propiu particulare, ferma ind’è l’imaginariu di quelli chì anu campatu di e grazie di a Tarra, è di a Robba ch’omu hà sappiutu custudisce da parà si di Mammapiera (cugnome di a fame). Eccu duie virsure d'un mitu à prò di l'imaginariu di a Divizia, eccu Robba da custudisce e suminere à vene…



Marzu, in cim'à Trinità d'Aregnu
Marzu, in cim'à Trinità d'Aregnu
U mitu di l’Imprestaticci ci parla d’un cambiamentu di stagione di primura:
Si tratta quindi d’un ciculu agriculu novu chì principiava cù l’equinossu di u veranu, toccu u 25 di Marzu.
Stu mitu ci parla di Divizia, è di u valore cuncessu da l’Omu à a Robba.
 
A storia di u calindariu, improntu da l’almanacchere cristiane, hà sappiutu à quantu riguarà, à quandu svià l’antiche Divinità agrìcule. Cusì Marzu avia pattighjatu cù u fratellu Aprile, da fà pente un picuraghju falzu è scudumìutu (pritenziunutu) ch’ùn hà sappiutu tene i patti è e cundinzioni più sacri.
 
U mese di Marzu piglia indè stu mitu u particulare d’una Divinità antichissima è ci ramenta ch’ellu currisponde à a prima di e calende di l’annu lunariu :
Marzu raprisenta a putenza d’una Natura cù quale omu deve pattighjà. Una Natura preputente chì face è sface, a robba nata. Omu ùn hè patrone di u fruttu, solu di l’arte d’accumpagnà a robba chì li hè cuncessa.
 
Trà l’Omu è l’Animali, a fola face una sfarenza, « Prima l’omi cà l’animali » dice u pastore è quindi, è ci hè ramentata quantu a fiura di u Pastore hè liata à quellu di u Cristianu sottumessu à una certa ierarchia trà e Criature è a Robba viva, ch'omu solu pò custudì.
U scarifiziu di l’utima picurella di u pastore, cusì cara, hè valurizatu per via ch’ellu permette di salvà duie ànime cristiane di u bisestiu, è si sà chì Mamma Piera hè surella di Falcina (a Morte).
 
A prisenza di San Martinu chì lotta à spessu contr’à u Diavule ind’è e fole, ci ramenta quantu e virtù cristiane di u spartu cumunutariu è di u sacrifiziu ponu risponde à a paura d’una disgrazia sprupusitata cagiunata da i timpurali marzulini.

D’altronde a tradizione urale ci dice ancu chì "Marzu di Niolu", era u cugnome d’un banditu timutu assai à u 18esimu, avaria chersu à Chjucchittone di liberà lu di u putere di a razione ch’ellu purtava in senu (una borsa chjuca di sale, trà altru, da parà si di  a morte). Li ci vulia à fà la finita cù a suffrenza è l’inghjermatura ch’ellu purtava l’impedia di more. Chjucchittone, patriottu fidatu di Paoli, l’avia fucilatu da assicurà a pace di i so paisani.

Cusì Marzu ci palesa tante raprisintazione di un Diu-Tempu à l'origine di a Divizia quant'è di a Caristia è a sinteremu ancu oghje per via di a spressione "Sì Di' vole ! ". U ritrattu di a ghjesgia d'Aregnu ne pò esse torna un'illustrera : Marzu si caccia un prunu di u calcagnu (invernu) è pare prontu à viaghjà nantu à u Soiu (u veranu) ...

A simana Santa ci pò ramintà quantu a cristianisazione hà participatu à pruibisce i Carnavali antichi quant’è tant’altri rituali di passeghju pacani.
Cusì e prucissiò di a Simana Santa, ripiglianu oghje torna a forma di « a Grànitula » vechju rituale agrariu, è ponu ramintà una forma cristianizata di sti carnavali o riti di passeghji stagiunali antichissimi.
 
Sta fola di i Prestaticci cunnosce parechje virsure.
In Niolu si sente risponde à Aprile d’un antru modu torna:
« È Aprile, scioccu scioccu piglia. è li ne dà ottu ! »
 
Hè cusì chì i Prestaticci, sigondu à i rughjoni, a si ponu stinzà trà ottu o trè ghjorni dopu à u prima d’Aprile. Segnu chì u mitu ci trasmette una cuncipitura di u Locu misuratu da a Parolla. Una Parolla arradicata in Lochi è Tempu particulari quant'è universali.

Vi prunpunimu duie virsure quindi di L’imprestaticci Traminduie publicate in linea da Educorsica.
 
Di Lopigna cuntata da G. G. Franchi
 Di u Nebbiu cuntata da F. Graziani

 
Jeudi 1 Avril 2021
A squadra