Robba
 



50 anni fà, a prima Università d'estate



L’Università d’estate o Ghjurnate Corse di Corti sò state un veru laburatoriu di a mossa culturale è forse ancu pulitica. Perchè face 50 anni st'estate ch'elle sò nate, emu dumandatu à Ghjuvan’ Ghjacumu Albertini chì n’hè statu l’artigianu principale di contà ci i so ricordi.



Corti, 29 di lugliu 1973
Corti, 29 di lugliu 1973
Era u 29 di lugliu 1973. U primu mumentu di ste Ghjurnate era statu d’alzà a bandera tutti inseme, in cima quì, à a capanna à u ciocciu, sopr’à u Tavignanu. Nant’à sta fiura, c’hè Ferrandu Ettori in daretu, Ghjiseppu Turchini ch’era zitellacciu incù a mamma, Ghjiseppu Orsolini cù u fucile in manu, è daretu à me, c’hè ancu Edmond. Stu ritrattu, ghjè Desjobert chì l’avia fatttu, è l’avìanu messu in prima pàgina di Kyrn incù stu titulu “Les fous de la Corse”.

U principiu

In Corti, emu cuminciatu à move ci in u 1969. Tandu eru incù Ciavatti è Colombani ch’èranu à capu di u Muntese, emu urganizatu una maitinata corsa à L’Aiglon. A sala piena, è l’annu dopu, emu prugrammatu una ghjurnata sana, une “Journée de la culture corse". In u 1971, l’emu rifatta, aiutati da Pasquale Marchetti, è l’emu chjamata “Ghjurnata di a cultura corsa”.
In u 1972, l’andatura s’hè rinfurzata, è emu creatu l’associu U Palazzu naziunale, incù Ghjiseppu Sicurani cum’è primu Presidente.
D’estate, à e ghjurnate, è ghjuntu Ferrandu Ettori per a prima volta incù parechji studienti corsi d’Ecchisi, è unipochi di Nizza. Ghjè cusì ch’ellu hè natu un veru frombu. L’aspettu pulìticu ùn era privistu ma c’era d’una certa manera, purtatu da certi elementi cum’è i studienti. Noi prisentàvamu cullezzione di libri, è ancu u primu filmettu in lingua corsa ch’avìamu fattu : si chjamava Corsica, avia fattu u so effettu. M’arricordu di u vescuvu Sauveur Casanova guasi piinghjia.

Nasce l’Università d’Estate

In u 1973, incù Farrandu Ettori è i so studienti, avìamu decisu di cambià u nome di e ghjurnate pè insiste nant’à a dumanda di l’Università. Nanzi c’era digià, di sicuru, ma diventava u puntu maiò. È ghjera un urganizazione nant’à 15 ghjorni. Si passava tuttu à u liceu di Corti, ghjorni è notte. Avìamu i durmitori da fà dorme è manghjà un centu di persone. Un era micca stata fàciule di cunvince u Retturatu, ma u merre Pierucci ci avia aiutatu à cunvenci li, dicendu mi “attention, pas de politique !” A meia a mutivazione era soprattuttu a lingua, ma andendu ind’è l’amicale corse di a Francia sana tuttu l’annu, sintia digià quistiunamenti più pulìtichi. Daretu à a lingua, c’èranu infatti tutti l’elementi chì pudìanu cuntribuisce à una rinàscita di a Corsica è a una certa rivolta.
Ind’è u libru d’oru di sta prima Università d’Estate, avìamu lettu “A Francia fora”. C’era una vulintà di fassi valè puliticamente. E st’andatura pulìtica, ùn piacia micca à i Marxisti di l’èpica. U primu annu c’èranu tutti : Max Caisson, Francis Pomponi, Georges Ravis-Giordani, ecc., ma èranu talmente à prò di l’iniziativa ch’anu creatu in u 1974 e Journées marxistes de Sartène.  Ùn hà micca picciatu ma infine…
Infatti a grande forza di l’Università d’estate era di pudè cunghjucà parechje dimensione.
C’èranu di sicuru cuntinuti proprii universitarii, ma c’era l’incalcu nant’à a cultura, nant’à a lingua, nant’à u sviluppu ecunòmicu…  è po’ c’èranu dinò mostre è filmi fatti senza nunda, è tuttu in lingua corsa di sicuru. Era un veru travagliu di creazione, ancu s’ellu pò parè un pocu mischinu oghje.
C’interessàvamu dinù assai à a cumunicazione. In fatti, u primu appiccicatoghju chì s’hè fattu in Corsica hè statu quellu di e Ghjurnate Corse di Corti. Eiu insistia nant’à a fiura, chì mi paria essenziale per avè una cumunicazione forte. Tutte e sere mustràvamu u giurnale cutidianu di l’università d’estate, tuttu in lingua corsa. Per a prima volta, c’era un giurnale televisivu tuttu in lingua corsa.
L’urganisazione ci pigliava assai tempu è energia. Ci vulia à fà la di manera seria. Travagliàvamu in l’Educazione Naziunale face chì durante à tutte e vacanze, vultàvamu in Corsica pè appruntà: Per Natale, per Pasqua…
Infatti, ùn piantàvamu mai perché l’università d’estate cuntinuava d’inguernu, cuntinuava in Ecchisi à l’Università. Da u nostru cantu, in Clermont-l’Hérault, sin’à quand’è no simu riintruti in Corsica (in u 1982), tutti i sàbbatu partìamu per Tolosa, Perpignan, Montpellier, Grenoble, Nizza, Tulò, Valence, Liò, ecc., ind’è l’associi di Corsi per purtà à vede i filmi chè n’avìamu fattu.

Fervore, energia è tensione

Studienti, prufessori, artigiani, pastori, ingegneri, pueti… c’era di tuttu. ! I più giòvani scuntràvanu i più vechji. C’era un' anima sprupusitata è nascia a febbra.
A ghjente affaccava è dava ricchezza à e ghjurnata, aldilà di u prugramma. M’arricordu di quelli chì cuminciàvanu à cantà, di quelli chì ghjucàvanu à ballò. C’era assai richezza, à spessu impruvisata. Da 7 ore di mane à  2 ore di mane, si passava  sempre calcosa. Ognunu era responsevule di calcosa. Ma ci sò state ancu e lite ! Priparendu a prima edizione di l’Università d’estate, Petru Ciavatti è Ignaziu Colombani s’èranu liticati incù Pasquale Marchetti chì vulia ch’ùn ci fùssinu chè insignanti in a prugrammazione... è Ciavatti è Colombani si ne sò andati. Mi rivecu sempre davant’à u liceu di Corti à discorre cun elli perch’elli rivenìssimu, ma ùn si sò mai più visti. Anu ancu piantatu u Muntese.
Ma di lite ci n’hè statu ancu dopu. Per esempiu d’aostu, dui militanti assai cunnisciuti sò intruti in a sala induve parlava Michel Leenhardt, u direttore di u giuvanìssimu Parcu naturale di a Corsica, dicendu ch’elle èranu e sale di u pòpulu corsu, è ch’ùn si pudìanu accittà cà Corsi quì; tandu m’hè tuccata à difènde à Leenhardt, chì per mè ci vulia à adunisce tutte l’energie pussìbule. Malgradu e lotte, c’era l’armunia, circàvamu à da una piazza à tutti è à tutte. Avìamu fattu ancu una serata “Donne corse » incù Elena Bonerandi   è Ghjermana de Zerbi.
Listessu in u ‘74, avìamu ancu invitatu strutture qualificate di culunialiste, cum’è a SOMIVAC è a SETCO, è ghjera stata pusitiva sicondu mè... ma simu stati criticati in veru, ancu nant’à u libru d’oru.
St’annu custì, avìamu lampatu a spressione “à populu fattu bisogna à marchjà”, è m’arricordu chì Matteu Filidori ch’era più impaziente, m’avia lanciatu “bisogna à corre!”.
L’impurtanza di e Ghjurnate corse di Corti – o Università d’estate – era ind’è u scontru, ind’è u fattu ch’unipochi d’attori èranu imbulighjati in un certu bullore. 
In u 1975, c’era a tensione trà l’ARC è l’autunumisti sucialisti di u PPCA, è tuttugnunu sapia bè ch’eiu era à l’ARC. Un ghjornu di manifestazione, dui gruppi s’èranu furmati di modu spiccatu, è l’ambianza era piuttostu tesa. Eppuru ci simu ritrovi à mezu à u corsu Paoli, è i dui gruppi sò partuti inseme à accende una fiàccula in merria di Corti, è sta fiàccula devia stà accesa fintantu ch’ùn saria aparta l’Università.
 

A fine

U 14 d’aostu 1973, rivecu u mumentu di a chjusura di a prima Università d’estate; a ghjente ùn vulia parte, dicia ch’ella era impussìbule di piantà.  “Ch’emu da fà dumane ?” dicìanu certi.
Hè vera ch’avìamu spartutu assai. Incù unipochi, avìamu passatu 15 ghjorni à manghjà è dorme inseme ! S’èranu mosse parechje cuscenze. Eiu aghju rispostu ch’ùn si piantava nunda, ch’era appena iniziata... Ma c’era un spiritu di rinàscita ch’ùn s’hè mai ritrovu.
Rumpitura ùn ci n’hè mai statu, è c’era sempre una participazione impurtantìssima, di tutte e categurie: agricultori, giòvani, ghjente di u Parcu naturale, ecc. Ma l’Università d’estate in qualchì modu s’hè indebbulita, hè diventata più universitaria. Digià, in u 74 s’hè cuminciata à sente st’allarghera.
Dop’à Aleria, u cuntestu puliticu tesu ha pigliatu a suprana.
Per u 1977, avìamu sceltu incù Ettori, Marchetti è i principali attori, di fà la in parechji lochi per andà à tuccà tutti i rughjoni di Corsica : Capicorsu, Balagna, Alta Rocca è d’astrò. M’arricordu di Calenzana, di Bastelica, di Zonza… Forse si sintia un certu sfiatime, ma à a fine di l’edizione di u ‘77 ùn pinsàvamu micca ch’ella era compia. Sintìamu forse chì u sforzu era statu fattu, soprattuttu chè n’èramu andati ancu ind’è parechji paesi. Ciò ch’hà pussutu cagiunà a vera fine, forse hè stata a situazione di l’Università di Corsica. Era per nasce, u guvernu s’era engagiatu. Sapìamu ch’ella era quì – puru di modu virtuale –, ch’ella esistia digià. D’una certa manera, era una vittoria, ma a nòmina di Pasquale Arrighi à a presidenza di st’università ohimè la ! Pensu ch’ella era troppu diffìciule di vede st’università creata da u Statu francese, cù un presidente numinatu da u Statu francese. Noi vuliamu un Università di Corsica, figliola di l’Università d’estate, figliola di e nostre mosse….

U bilanciu ?

Pensu ch’ellu hè statu un mumentu impurtante di a nostra storia.  S’hè diffusa a presa di cuscenza chì a vita culturale oghjinca s’era persa. A ghjente s’aduniva per quessa. Per ritruvà la in mumenti di calore.
Durante à ste ghjurnate era nata a granella è i Corsi l’anu suminata in ogni locu. S’era creatu un clima.
M’arricordu chì tandu per disegnà st’andatura c’èranu parechje parolle : rinàscita, riconquista, rinascimentu, leva di u 70. Po’ in u 74, durante à l’Università d’Estate, Rinatu Coti ha parlatu di Riacquistu, è s’hè imposta sta spressione.
Per me, hè stata un’ aghja induve chi tuttugnunu pudia vene à batte u so granu. Ha permessu à tuttugnunu di vene, è à tuttugnunu d’arricchisce si.

 
Dimanche 11 Juin 2023
GhjuvanGhjacumu Albertini intervistatu da Vannina Bernard-Leoni


Dans la même rubrique :
< >

Vendredi 1 Mars 2024 - 12:36 A risa in bocca à e donne