Robba
 



Ùn ti vultà



Petru Pasqualini hà sceltu di lascià da cantu u mistieru di stitutore da girandulà. S’hè giratu versu un’antra manera di trasmette : Hè turnatu guidaghjolu di meza muntagna è da pocu face ancu u teatrinu. Li piacenu ste girandulere, sò turnate occasione di sparte a so passione per sti lochi induve omu pò scopre una Corsica, à tempu à sè stessu à mezu à l’altri.
Eccu dunque chì una Corsica campata da vicinu, torna u Locu d’una creazione literaria sfrancata di a nustalgia, o di u disincantu.
Petru Pasqualini ci accumpagna quindi à mez’a furesta ; À quandu in francese, in inglese, o in corsu, stu scrittu hà digià accumpagnatu quelli chì ci sò ritrovi. Infurchendu u passu di manera à misurà, da vicinu, ciò ch’è no participemu à esse.
Eccu un scrittu d’un paisanu di l’Universale.



Lucien Peri
Lucien Peri
Corri, ùn ti vultà, ciottati in furesta, laca e to vistiche scralate da u sole fà rinnasce u passatu turnatu senza tè, è franca u guadellu, sfrisgia e filette, laca spampillà u to sguardu nantu à a punta di l’arburi è strappà quellu pezzu di celu fattu toiu per una stonda.
 
Corri, ùn ti vultà, ciottati in furesta, compia l’invistita di quelli chì sò ghjunti nanzu à tè per campà l’ancu à nasce, puru nanzu ch’è tù ti ne fessi contu, nanzu ch’ella si fessi memoria, sciallatila per via di i sensi toi, a pelle toia è u to fiatu !
 
Corri, ùn ti vultà, ciottati in furesta, sbarazzati di i to scarpi è strascina i to pedi ind’è l’onda chì lucicheghja, trovati un appollu è trova i chjassi da infurcà un passu novu
 
Corri, ùn ti vultà, ciottati in furesta, laca e to certezze sfrundà è nutrisce a terra matre di pisticciuli à pisticciulera sempiterna. Lacala pigliatti è fatti vene torna, sfrancati di i peccati di l’altri, di quelli ch’ùn cì sò, di quelli chì s’indibbuliscenu.
 
Corri, ùn ti vultà, ciottati in furesta, stà à sente e filangrocche chì girivoltanu ridendu di u to fume, di u to sprupostu ridiculu, di i sbagli ch’ùn sò mancu toi è di e to riescite vane
 
Corri, ciottati è fatti esce da quella furesta una stundetta, micca per supranalla ma per tenela, ficcatici da lacatti ingutuppà è smarisce nentru, da rinnasceci liberu è senza fine, senza vuluntà alcuna d’ammaistrà qualsìasi pisticciulu appesu, suspesu è capace à sbuccià cù u fiore à vene.
 
Sè tù ti ne volti infine, ùn ci serà nè tandu, nè dopu, nè tempu scorsu, nè miseria smattata, nè dulore cuntenutu, nè amore da scurdà, nè penseri à inventà, nè allegria da cuntene, nè dopu, nè tandu, ne prima o dopu ...
Ti gira in tondu u mondu. Puru s’è t’ùn sì nunda è sì tù quellu mondu
 
 

ùn_ti_vultà___mp3.mp3 Ùn ti vultà - mp3.mp3  (2.66 Mo)

Lundi 26 Décembre 2022
Petru Pasqualini


Dans la même rubrique :
< >

Vendredi 1 Mars 2024 - 12:36 A risa in bocca à e donne