Robba
 



Dì è campà a memoria d'un populu : Fole è fulaghji



U racontu urale hà permessu à l’omi di trasmette, da vicinu, a memoria è i valori chì strignenu u Populu soiu.
Un Populu chì si hè pussutu ricunnosce à tempu ch’ellu hà cuntatu i so parcorsi parechji, reali o imaginarii.
Petru Casanova ci ramenta u particulare suciale tremendu di chì sà contà e fole: u Fulaghju.
È cun ellu, ci seria da misurà u putere di e culture dette minurate : si trasmette à bocca, da vicinu, una memoria à tempu ch'ella si torna à interprità. Hè a variatezza di i versi chì parla di ciò ch'è no simu, quant'è u racontu.
Infine serà grazi'à Ghjuvan'Ghjaseppu Franchi ch’ellu si pudarà stà à sente una fola in particulare : «Adoramiti». Un invitu à viaghjà à traversu una cristianisazione fatta di tanti scontri ch'ùn anu pussutu sguassà u liame sacru trà l'omu à u Naturale ch'elli ci anu porsu finu à oghje, i nostri detti.



U mìsticu fulaghju

Olivia Paroldi, per Popularte, Lozzi 2022
Olivia Paroldi, per Popularte, Lozzi 2022
Dopu cena, u fulaghju affacca è nantu à a panca à u fucone posa è pensa. A chjàchjera ùn lu stusgia. Trostu di u testu po di l’inciaccafasgiole attenuitu in pusitura, ellu dice.
À l’istante, tutti si tacenu, ùn si sente un ansciu. Ochji sburlati è arechjitesi, ugnunu beie e so parolle. L’embiu appacentatu si caghja, carni scrucculate.
Tandu u fulaghju, omu discretu è bon cristianu, annunzia u dettu, tinendusi di cuntinuu à u filu di u fattu.
 
Un bon fulaghju ùn hè contafole, ne menu magu, ma un omu quentu di vita seculare. Sì in veghja dice è altrò a si stanta. Sdicente s’ellu hè, d’interrompelu o criticallu ùn li dispiace, s’ellu l’accade di pagà a pustella.
Cumu chjamà iss’omu sinnò « svegliuladore d’anima ». Iè st’omu, dendusi l’animu di fà capace a ghjenterella ch’ellu prateca, quant’è Pacèru, merita rispettu.
 
L’arte di a fola è di u stalvatoghju, u maneghja cù eleghenza, aspittendu o pruvuchendu u sìntimu d’altruì pè allazià ed impegnà tutt’ognunu, d’intaccà a ragiunata, s’ellu accore, fà trigà per scopre a pignatta.
S’ellu cerca à scunvince, opra sempre di muzzèca è, à casu, sà cumpate.
Da custì, si capisce a stupiscente lòsa di st’invidivu di naturale entrenza è di ghjusta frizione chì s’impunia da per ella.
U fulaghju ? Mìsticu tercanu, rispittatu mandataghju di u sprufondu malinconicu di l’ìndule corse.
 
Petru Casanova

Parullaghju

A dea : pensée, idée
Affari chjesali : qui concernent l’église
Allazià : inciter
Altrui : Autrui, l’autre en général
Ànimu : courage
Annunzia u dettu : annonce ce qu’il va conter
Appacentatu : appaisé
Contafole : affabulateur
Cumpate : être indulgent, compréhensif
Dice : communique, confie, classique du monologue.
Entrenza : sociabilité, cordialité
Fà capace : mettre en confiance
Fà trigà : donner du temps
Fola : conte fantastique ou merveilleux
Frizione : sympathie, affection réciproque
Ghjenterella : gens simples
In pusitura : posément, avec clame
Ìndule : penchant naturel
Intaccà : entrainer
L’embiu si caghja : l’assemblée se fige
Lòsa : estime publique
Mandataghju : messager
Mìsticu tercanu : inspiré, qui n’a pas son pareil
Musa : inspiration
Omu quentu : homme accompli
Òpra di muzzèca : faire preuve de bon sens inné (sin. sumerinu)
Pàceru : conciliateur de mœurs et ressentiments, voire de Vindetta.
Posa è pensa : réfléchi, médite.
Pratèca : fréquente
Pustèlla : cotisation de confrérie
Ragiunata : Échange d’arguments
Scopre a pignatta : dévoiler l’intrigue
Scrucculate : ébranlés jusqu’aux tripes
Sdicente : malséant
Seculare : qui épouse son siècle
Sìntimu :la réaction, le penchant
Sprufondu : Tréfonds
Stupiscente : effarant
Stusgia : ne le dérange pas
Svegliadore d’anima : qui suscite l’ouverture d’esprit
Trostu : bruit fort et saccadé
U filu di u fattu : les lignes factuelles de l’évènement, récit scrupuleusement raconté.
U mìsticu fulaghju : conteur inspiré
U parè : l’opinion
Ùn si n’impachja : ne s’en mêle jamais
Ziricà : taquiner
 

Da a fola à a fuletta

E fole ingermanu i chjuchi è spannanu i majò. Elle sò parolle beate, fatate, for’ di ràndula di attu è mottu, di u vistu è toccu. Parolle chì ascondenu l’animerella niscentre cum’è i cori stufi indè un maravigliosu incantu.
Smiraculate stonde di fervide timenze, d’allupicanti fantasimi, di peuricchje sceme zòtiche, fole di e veghje andate chì annebbienu ghjattivera è gentilezza, mischianu goffu è bellu per sciogliene l’Universale attesa.
Fànfule ch’impeuriscenu o intinneriscenu i chjuchi, foIe belle d’antichi appicciEsseri di facondia o fulaghjoni di fucone, maghi o moghi, streghe o fate, induve site ? 

Per contu meiu, aghju scrittu qualchì fola, perchè ne sentu ancu avà e vechje tanfate, è n’aghju sempre in bocca u savuritu allècculu. Mi si pare d’andàmmine à a funtana, oghje chì ùn ci si và più !
Eccune, à l’accorta, una strufuletta amparàtami da miò sòcera, chì a tene da a so bendì mamma : "dunnetta capereccia, travagliusca è dinò parullaghjina, st’ affari vanu inseme!"

Ùn cunfonde Fola, sempre à pigliassi da seriu, cù a fuletta o strufuletta, sempre ghjucancia è corta. Eccuti sta fuletta amparatami da mammone Martina:
 
Ti vogliu cuntanne una ritrosa,
scherzu di natura ùn pò noce! 
Stam’ assente, a cosa hè curiosa. 
Truvendumi à u sciorru di una noce,
Alzai la manu; una mela pigliai.
Affacca lu patron di le susine:
O tù chì le chjarasgie pigli è dai,
Aspetta! ti daraghju pisticcine!
È frambendumi un sassu à lu dinochju
In tupezzu escì un bel curnochju!

 
E fole ingermanu : ensorcèlent. (Da ingermatura: sortilège)
Ascondenu : dissimulent
Niscentre : crédule
Stufu : blasé.
Allubicante : stupéfiant hallucinant.
Zòticu : insouciant.
Attesa : attente anxieuse.
Antichi appicci : Reminiscences, parfois de contes orientaux.
Magu : plurale: Maghi : mages è maghi: strigone : masculin pl. de sorcière.
Mogu ; plurale: moghi : ornàtulu di ghjattiva muzzèca. ritrosu. Dettu: "mì u mogu", s'adopra per impéuri i criaturi. Ùn cunfonde cù Orcu (Ogre).
Tanfata : bouffée, souvenir.
Bendì Mamma: a pòvera, a corcia di Mamma.
Parullaghjina : loquace

 

Adoramiti

Eccu infine una fola, « Adoramiti », conta da Ghjuvan Ghjaseppiu Franchi (https://www.youtube.com/watch?v=JMLlDedPc0E).


Era i tempi chì in Corsica ci eranu i primi missiunanti è… Quellu arruchjava per a muntagna è mi ti vede un pastore, aghjumpatu à u pede d’una leccia, è chì, à a so manera pruvava à prigà.
È dici « adoramiti ».
Quellu dice: « o amicu ùn avete mancu tortu di prigà cum’è vo sapete è tuttu ciò chì hè creazione di Diu merita ch’è vo l’ardorghite ma dite cumu si deve dite « “t’adorgu”. È u Signore capiscerà chì sottu forma di ciò ch’ellu hà fattu ellu, a gloria hè a soia. »
A dice, « iè, iè , iè ».
 
Eppo quellu si ne và.
U pastore quand’ellu vole turnà à fà a so prighera ùn s’arricuradava più.
Dice chì m’hà dettu. Ma altru o…
Vogliu andà à dumandà li.
È si mette in istrada per andà à truvà u pelegrinu chì l’avia amparatu.
È quellu era digià imbarcatu è facia vele voltu l’altu mare, è vede à u pastore à orlu di mare.
Ed ellu à bordu di u battellu.
Dice quellu: « O amicu, o amicu ! Cumu ci vole à dì ?  »
Ma ci era u ventu, quellu ùn sintia micca. « Chè ne, chè ne ? »

Chì ti face u pastore? Piglia è lampa a so casacca in mare è si mette à viaghjà à nantu à l’acqua, à viaghjà sopr’acqua à nantu à a casacca pà righjugne u battellu.
Cumu ci vole à dì, cumu ci vole à dì ?
Quellu chì vede u pastore chì viaghjava à nantu à l’acqua, dice:
« dite cum’ella vi pare, voi site più Santu cà mè ! »

 
Samedi 29 Avril 2023
Ghjacumina Acquaviva-Bosseur


Dans la même rubrique :
< >