- Comu diti chì chjama u paisolu ch’e no vidimu culà inghjò ?
- Comala, Signori.
- Seti sicuru ch’iddu hè Comala ?
- Sicuru, Signori.
- È parchì pari cussì tristu ?
- Sò i tempa cussì, Signori. M’immaginaiu di veda lu à traversu à i ricordi di a me mamma ; à a so nustalgia, mentri a bachedda ‘lli so suspiri. Sempri avia campatu suspirandu apressu à Comala, apressu à u ritornu; ma ùn ci era mai vultata. Ora vengu eu in ‘ssu locu. Trascingu l’ochja cùn chì vidisti ‘ssi cosi, parchì mi deti i so ochja per veda: “ci hè qui, francatusi a foci di Los Colimotes, a vista a più bella nant’à una pianura verdi, un pocu ingiaddita da i spighi maturi. Da ‘ssu locu si vidi à Comala, ch’imbianchisci a tarra, illuminandu la di notti.” È a so boci era sicreta, gasgi spinta, com’è si idda si parlaia à se stessa… A me mamma.
- Chì ci andeti à fà, in Comala, s’è possu sapè ?
- Vocu à vede u me babbu – aghju rispostu.
- Ah ! dissi tandu. Po semu vultati à u silenziu.
Falàiami a costa stendu à senta u trottu ghjà stancu di i muli. L’ochja imbuffati da a stancàghja. È in ‘llu sonnu, in a canìcula d’Austu.
- Vi hà da fà una festa di quiddi ! – aghju intesu torra a boci di l’omu accantu – hà da essa altru che cuntenti di veda vi, sò l’anni è l’anni chì più nimu s’affacca quinci. Hà aghjustatu :
Qual’vo sìchiti, sarà felici di veda vi.
In u riverbu ‘llu soli, a pianura era come un stagnu trasparenti, disfattu in vapori, dund’iddu tralucìa un urizonti grisgiu. Da culandi in dà, i più landani cunfini.
Per sapè ne di più
Juan Rulfo (1917-1986) hè un scrittore messicanu. A so opera – un rumanzu è duie racolte di raconti – hè trà e più impurtante di a litteratura latino-americana. Pedro Páramo hè u racontu di u ritornu in paese d’un omu partutu à circà u so babbu, è di u so scontru trà i morti è i vivi.
Stefanu Cesari, prufessore di lingua è cultura corsa, hè l’autore d’una decina di racolte dapoi u 2002. Hè in particulare l’autore di Bartolomeo in Cristu,, premiu Louis Guillaume, premiu di u libru corsu è premiu Musanostra.
A rivista Fora ! La Corse vers le Monde era una rivista transculturale corsa. Sò stati pubblicati ece numeri da u 2007 à u 2012.
Céline Lorenzi hè una pittrice è scultrice stallata in Bastia. A so doppia identità corsa è sudamericana a porta à un'opera scaldata à u sole di a latinità.
