Robba
 



L’essezza, vista da Rinatu Coti



In sti tempi di confusione intellettuale è di dibattiti istituziunali micca sempre chjari, c’hè parsu essenziale di vultà à u fondu. Quellu prufondu chì c’addunisce. Ciò chì Rinatu Coti chjama l’essezza.
Oghje forse ch’emu bisognu di stà à sente è di leghje u so pinsamentu, schjettu è putente. È di sicura, ghjè robba chì si sparte. Allora eccu quì calchi stratti di u so libru Intornu à l’essezza, sciutu in u 1978. S’ellu hè statu tandu un testu fanale di u Riacquistu, ferma oghje un scrittu da guidà ci.



Tonì Casalonga, Heureux le peuple
Tonì Casalonga, Heureux le peuple
L’essezza ùn hè micca un elementu stragneru chì saria statu cuncessu da una forza sopra à u locu è à u populu, è patronu d’eddi. Hè a propia attaccanza carnali è mimuriali ch’eddi ani inghjinnatu insemu a terra nustrali è a ghjenti nustrali par fassi storia. O par dilla d’un antru modu, l’essa cumunu – chì l’essezza ùn hè roba individuali – hè natu divintendu locu a terra, è populu a ghjenti. L’essezza hè da veru l’acchisi di riiru di a cultura corsa. Sì un fruttu purtessi megliu paragonu di sta nuzioni forsa appena mal capiscitoghja, s’era pussutu dì chì a lingua hè a peddi, a cultura hè a polpa, l’essezza hè a nuciola cù ciò chì ci hè drentu : a forza sprapusitata di a vita simplicia (…)

Cultura viva ?

Una cultura viva ùn si po' accuntintà d’essa solu una cuncolta d’uggetti accatamansati da i seculi è i seculi, di leva in purleva. A cuscenza di l’omu ùn hè micca un minucciu chì si allarga via via và culmendusi d’imbutu à colpu di manghjamentu. Empia i mimorii è riempiali, ùn faci micca sempri viva i menti comu si devi, è i pò ancu turrà schiavi persi. Schiavi sudesfi è techji, ma beddu è ch’è bè schiavi quantunqua. Par falli mutà passu da veru è vulessi libarà senza aspittà u terzu è u quartu, a cultura bisogna ch’edda fussi intarrugativa, veni à dì : ponali quistioni chì so di primura è impidalli à ponasili da per eddi. (…)

Cunquistu di dignità

U populu ùn hè micca isciutu avà da u nidu; ùn ghjunghji micca in tempi d’oghji, à mani bioti. A so cultura hè sintimu di cuntinivezza : dumani hè figliolu d’oghji chì hè statu figliatu da arrimani. Hè vulintà d’essa maiò di u so locu è patronu di a so sorti. Hè ricordu fondu ma sempri sottupedi è sottucuscenza di a inghjulia, di a inghjustizia, di l’upprissioni. Hè odiu trimenti di i fandogni, i fisserii è i minchjunati chì u numicu li voli impona. Hè cunquistu di dignità, senza mai nigà nè pruibì u drittu di qualunqua u rispetta.

Locu è Populu

A terra è a ghjenti sò stati dati da a natura. Ma u locu è u populu sò i prudutti prilevati di a ghjenti è di a terra chì contrani. Ed hè ghjustu appunti issu rapportu chì esisti trà u locu è u populu chì porta cun eddu l’essezza stessa di u populu. Ci hè una pruiezzioni à un doppiu : di a ghjenti annantu à a terra – da quissa veni fattu u locu -, di u locu nant’à a ghjenti, - da quissa veni custituitu u populu.

Firmà populu

Hè par via di tuttu quessu, chì tocca à u populu, unità fundata nantu à a cultura, è micca nantu à a purezza di u sangui, o u culori di a peddi, à mantena a so essezza, è à falla ogni ghjornu ch’edda ùn turressi vanochja, s’eddu vò firmà da populu.

Per andà più in là

Pudete ritruvà a bibbiugrafia di Rinatu Coti quì
In quantu à u libru Intornu à l'essezza, hè statu ripublicatu da Editions Eoliennes  in u 2004.

 
Vendredi 1 Mars 2024
Rinatu Coti


Dans la même rubrique :
< >

Dimanche 3 Mars 2024 - 18:49 A rimigna ùn sterpa mai